Dacă ar fi să facem un top al celor mai cunoscute scuze atunci când vine vorba de mers la sală, pe primul loc, cu coronița și premiul de rigoare, s-ar afla cu siguranță TIMPUL. Nici nu e de mirare acest lucru, mai ales într-un secol al vitezei, în care petrecem ani buni din viață în automobil, în cozi la ghișee, magazine și lista poate continua.
Sportul înseamnă sănătate!
Paradoxul este că, totuși, ne facem timp de o ieșire cu prietenii, ne facem timp de serialul favorit sau ne facem timp de o carte uitată de mult pe noptieră, dar de ce nu ne facem timp pentru sănătate? Nu e nicio noutate faptul că sportul înseamnă sănătate. Când auzim cuvântul sală, automat în mintea noastră se „degajează o extorsiune” (vorba unui mare înțelept) și spunem imediat „nu am timp”.
De multe ori nici nu trebuie să ne întrebe cineva prea multe detalii. E suficient doar să auzim cuvântul sală (contextul e prea puțin important) și în mintea noastră să se declanșeze o serie de scuze și motive: „da nu am timp, păi stau vreo 9 ore la serviciu, mai sunt și stresat, ajung acasă trebuie să fac și eu o baie și să-mi fac ceva de mâncare, să mai strâng prin casă, când să mai merg și la sală? Sunt și eu om, nu sunt robot.”
Sedentarismul e în floare!
Da , într-adevăr, trăim într-o lume plină de birouri, în care sedentarismul este sportul nostru favorit. Cred că ar putea fi foarte bine inclus și la Jocurile Olimpice sau în cartea recordurilor: „Cât de mult timp poate petrece un om la birou?” sau chiar și la concursurile de culturism la secțiunea „degetul mare și cel arătător”, „Cel mai rapid clicker”, etc.
Totuși, orele de muncă, indiferent de domeniul în care alegi să lucrezi, cel puțin dacă e vorba de un serviciu cu normă întreagă, sunt 8. Și, cu toate acestea, sălile sunt uneori pline, există oameni care merg la sală. Să zicem că un sfert dintre ei nu lucrează și că au câștigat la loto săptămâna trecută. Să zicem că încă un sfert dintre ei au moștenit prea mulți bani și nu au nevoie de serviciu sau gestionează o afacere bănoasă. Totuși, rămân destui oameni „normali”, obișnuiți, cu locuri de muncă obișnuite de 8 ore, la fel ca al tău, care merg la sală. Oameni cu familie, cu aceleași responsabilități și griji cotidiene pe care le ai și tu. Ei cum reușesc?
Și topul continuă, premiul pentru a doua cea mai populară scuză se acordă…..
Probabil că acum vei spune: „Păi da, dar oamenii aceia care merg la sală nu au probleme de sănătate, nu-i doare spatele de stat la birou cum mă doare pe mine, e altă treabă.” . Ai văzut că asta cu timpul nu ți-a mers și te-ai gândit să o încerci pe asta cu sănătatea. Când bagi o scuză legată de sănătate, nu prea se mai bagă nimeni să o demonteze. Ghici, ce? Ți-o demontez eu!
Cu siguranță știi că foarte multe probleme legate de sănătate (în special cele de postură, datorate serviciilor pe care le avem) se pot corecta prin exerciții fizice, nu? Deci: „mă doare spatele de la prea mult stat la birou” nu prea mai merge.
„A bine, dar eu am o problemă destul de gravă. În copilărie m-am operat de apendicită la degetul mic de la piciorul drept. Nu pot să merg la sală să-mi forțez organismul atât de tare, pot să-mi fac mai rău!”. Cu siguranță ai văzut oameni cu un singur picior care merg la sală. Dacă nu ai văzut, dă o scurtă căutare pe Internet. În loc să scrii „fast food la domiciliu”, data viitoare scrie în motorul de căutare „campion sportiv cu un singur picior”. Nu e așa de delicios precum e un Big Mac, știu, dar cu siguranță e mult mai motivant.
Și medalia de bronz merge la….
„Nu am motivație, nu am voință, nu-mi place, na! Ce vrei să fac? Să mă chinui și să fac un lucru care nu-mi place și nu-mi provoacă nicio plăcere?”. Cât de multă plăcere îți provoacă mersul la serviciu? Dacă e să analizez după fețele și expresiile oamenilor din autobuz luni dimineață, aș zice că mai mult de jumătate dintre aceștia merg la serviciu cu o „dragoste nemărginită”. Evident, nu pot să generalizez, probabil sunt și oameni cărora le place ceea ce fac, dar știm cu toții că balanța se înclină în favoarea celor care nu sunt îndrăgostiți de munca pe care o prestează.
„Da nu am nicio motivație, când mă gândesc că mă duc acolo și transpir și trebuie să depun efort. Nu destul mă doare capul de la 8 ore de muncă, mai trebuie să mă chinui și la sală? Vreau să ajung și eu acasă și să mă relaxez, măcar atât.”
Nu o să încep acum cu beneficiile sportului, pentru că sunt convinsă că le știi deja. Nu trebuie să-ți spun că sportul eliberează hormonul fericirii, că ne dă o stare de bine și că ne ajută să relaxăm. Probabil cunoști deja asta!
Îți spun doar un singur lucru: cu cât stai mai mult, cu atât vei continua să stai. Cu cât te miști mai mult, cu atât îți vei dori să te miști mai mult.
Uneori, merg la sală fără prea mult chef. Nu mă trezesc în fiecare zi zâmbind și spunându-mi că „vai, abia aștept să mă duc să fac genuflexiuni cu 30 de kg în spate, să transpir, să ridic, să sar, să alerg, să pedalez, să simt cum mă dor mușchii!” Cu toate astea, îmi iau echipamentul și merg la sală. Primele 10 minute sunt mai grele, până prind gustul, după, nu-mi mai vine să plec vreodată. Uneori plec de nevoie, că mai am încă foarte multe lucruri de făcut, că dacă ar fi după mine aș lua sala acasă!
Sportul provoacă dependență!
Știu că ai auzit asta peste tot, știu că ești sătul de vorba asta și ți se pare clișeul clișeelor. Da, e un clișeu, dar e pe cât se poate de adevărat.
Începe cu puțin, fă 10 minute de exerciții de pe YouTube azi. Atât. Nu-mi spune că nu ai 10 minute. Renunța la instagram/facebook 10 minute și fă un antrenament scurt, atât! Fă-ți ție promisiunea asta, sau ia-o ca pe o provocare, ia-o cum dorești, numai fă-o!
„A, da ce rezolv cu 10 minute, nu o să se vadă nimic!”. Dar dacă dai scroll pe news feed 20 de minute ce se vede în afară de „bicepsul” degetului mare?
NU MAI AI NICIO SCUZĂ!
Timpul nu e o scuză, oricine are 10 minute pe zi pentru câteva exerciții.
Banii nu sunt o scuză, oricine are un dispozitiv conectat la Internet sau amintiri din copilărie de la ora de sport.
Problemele de sănătate nu pot reprezenta o scuză, indiferent de natura lor, există variante mai ușoare de exerciții, există exerciții de recuperare, există aproape orice, trebuie numai să vrei!
Lipsa voinței nu e o scuză, pofta vine mâncând!
Ce mai aștepți? Nu lăsa pe mâine genuflexiunile pe care le poți face azi!